Ultimele zile...

Ultimele zile de şcoală. Adică..pentru mine..ultimele zile împreună cu colegii mei.Îi iubesc mult pe toţi, chiar dacă nu m-am înţeles tot timpul bine cu ei. În orice caz, nu am fost certată cu cineva mai mult de două, maxim trei zile. Deci, de-abia acum conştientizez că se va termina totul. Cam tot ce a fost de spus s-a spus. Nu mai putem face nimic în privinţa asta. Chiar dacă o să mergem la liceu, mai departe, tot nu vom mai fii toţi. Pentru că, să fim serioşi, fiecare face parte din clasă, fiecare e special cu ceva, mai puţin sau mai mult important. Dar asta e.. Tot ce e frumos de cele mai multe ori se termină brusc. Nu puteam să zicem că a fost brusc, ştiam din clasa I că tot o să ne despărţim odată şi odată. Însă în fiecare an ziceam : "eeh..mai e destul." Anul trecut, în penultima zi de şcoală, când nimeni nu mai făcea şcoală, noi evident că făceam. Dar stăteam în clasă , ne jucam adevăr sau provocare şi alte jocuri prosteşti de-ale noastre. Pe atunci..ziceam :" mamă, mai e un an..liceu, ce bineeee". Iată-ne acum, cu 6 zile înainte de sfârşitul gimnaziului, rugându-ne pentru mai multe clipe pe care să le petrecem împreună. Consider această despărţire ca o formă de maturizare, este ca atunci când mai mulţi fraţi se despart şi fiecare pleacă pe drumul lui. Chiar aşa este, noi ne iubim cu toţii ca nişte fraţi, chiar dacă uneori ne vine să ne omorâm. Asta e, nici fraţii nu se înţeleg întotdeauna. Ei bine, îmi vine să plâng. Defapt, am starea aia pe care o ai când te abţii să plângi, dar în interiorul tău înnoţi în lacrimi. Să fim serioşi,cine vrea să se despartă de generală? Cine nu o să plângă la sfârşit? ...