Viaţa la bloc..

De mult am vrut să fac un post şi să-mi explim sentimentele faţă de viaţa la bloc. Din punctul meu de vedere, poate fi distractivă numai când vecinii sunt prieteni sau rude de vârstă apropoiată. Sau măcar nişte persoane cu care să te înţelegi mai bine. Eu una, dacă nu aş fi avut casă într-un oraş fantomă, Techirghiol, aş fi preferat să stau acolo, decât să mă trezească în FIECARE ZI o adunătură de ţărani/idioţi/muncitori.
Spre exemplu, eu, TOAAATĂ vara, a trebuit să stau şi să îi ascult pe viitori vecini de la 8 cum renovează şi sparg pereţi şi ce dracu au mai făcut ei, parcă şi-au făcut salon de nuntă, de au toooot spart pereţi. Aşadar, în majoritatea dimineţilor, am fost trezită ba de o bormaşină, ba de un flex, un ciocan, etc. Pe lângă asta, vecinii de la 6, adică cei care stau perete în perete cu mine, nişte pesoane foarte importante din punct de vedere muzical, simt nevoia de a îşi asculta melodiile "geniale" în fiecare week-end de dimineaţă. Deja ştiu melodiile lor pe de rost, şi nu pentru că aş fi fană sau că m-ar interesa, ci pentru că se spune că dimineaţa retii mai uşor anumite lucruri, în cazul meu..melodii. Noaptea , când mă pun să dorm, vecinul de dedesubt deja doarme..şi parcă aş avea pereti de carton, deoarece se aude sforăitul lui. Aşadar, oricât de mult aş vrea să scap de acest "anturaj" de vecini..nu pot. Nu pot dormi bine nicăieri altundeva înafară de patul meu, şi cred că este valabil în cazul tuturor. Nu de aceea cineva a zis "Home, sweet home".
Concluzie: Suportaţi viaţa de bloc. Ştiu că ne este greu tuturor. Sau cel puţin persoanelor cu vecini idioţi. Paa.